mercoledì 17 giugno 2009

CAINU E ABELI di Nino Martoglio


CAINU E ABELI
- Sùpira 'ssu discursu vi 'ngannati:
"Cu' pecura si fa" dici l'anticu
"lu lupu si la mangia". Tistiati?(1)
Ma 'ntantu v'arrispunnu, caru amicu:

Abeli morsi a manu di so' frati:
ma pirchì morsi? - Pirch'era chiù nicu!
- Chi c'entra l'aità, chi mi 'ncucchiati?
Morsi pirch'era un veru...beccaficu!

Sudd'era Abeli ju, quannu Cainu
accuminciava a carramari sorvi(2)
e mi spuntava 'u primu cricchimiddu...(3)

-Sintemu, chi faceuru, don Tinu?...
-Ca ... ci 'mmiscava 'n coru di reorvi,
e tempu nenti facìa Abeli ad iddu!

Nino Martoglio
(dalla Centona)

(1) Tistìati = muovere la testa in segno di canzonatura
(2) Carramari sorvi = abbacchiare sorbe; ha il significato di menar sodo, di santa ragione
(3) Cricchimiddu = bernoccolo, quell'enfiato che fa la percossa in testa